A fost odata ca niciodata o policlinica CFR in Bucuresti si o persoana desemnata pentru coordonarea activitatii de transport rutier, care dorea sa-si faca un control medical periodic.
Termenul de policlinica in sine este unul care ma sperie. O cladire cu holuri lungi, cu cozi interminabile de oameni batrani, care vin sa-si faca “analizele de boala” si cu al naibii de multe cabinete pe usile carora sunt scrise atatea (dez)informatii incat, daca le parcurgi pe toate, ai sanse sa se termine programul.
Oamenii mai putin versati in ale controalelor medicale periodice se duc mai intai la fisierul de la parter, unde “fisieritele” au cate un raspuns standard pentru orice intrebare care iti trece prin cap. Mi-au spus ca aceasta treaba nu tine de competenta lor, ci de cea a biroului de siguranta circulatiei, care e la etajul I.
Ajunsa in acest birou am fost trimisa la etajul II la casierie ca apoi sa ma intorc in respectivul birou pentru a primi mai multe informatii despre ce trebuie sa fac de fapt. La casierie mi s-a vandut odata cu taxa pe care am achitat-o si un timbru fiscal impreuna cu o fisa medicala pe care trebuiau trecute rezultatele analizelor. Ulterior biroul de siguranta circulatiei m-a informat ca cele doua sunt niste accesorii inutile si ca imi dau ele formularu corect. Bun !
Cabinetele pe care urma sa le vizitez erau imprastiate in primele trei etaje ale policlinicii. Timp de patru ore am alergat in sus si in jos pe scari cautand cabinetul in care doctorul a catadicsit sa apara la acea ora matinala (8:30 am). Am cunoscut oameni minunati. Soferi cu varste cuprinse intre 25-50 de ani care vorbeau despre accidente rutiere, despre cat de mult mai bine este gandit sistemul medica in Germania si care faceau misto de asistente.
Au fost niste domni adevarati si mi-au acordat de fiecare data prioritate la intrarea in diversele cabinete. Pe de alta parte erau clientii obisnuiti, babutele pe chipul carora parea impietrita teroare, suferinta si nerabdarea de a se intalni cu zeii, care le prescriu lunar droguri pentru a le curma suferinta.
Urmeaza sa ma intorc in acel minunat loc saptamana viitoare sa aflu ce minuni mi-au gasit in sange.
